Leul, regele animalelor, se plimba țanțos prin regatul său. În depărtare zărește o leoaică ce parcă-i urmărește cu privirea fiecare pas. Leul, regele animalelor, cu toți mușchii încordați se apropie de leoaică și îi spune pe un ton grav: ”Săru-mâna, mama!”
Leoaica îl privește blând, sorbindu-l din priviri. ”Ce faci, puiul mamei?”
”Mama, sunt regele animalelor!” spune leul, iar leoaica nu-și mai încape în blană de mândră ce este.
Aceste imagini ușor prostești mi-au trecut prin minte imediat după ce am analizat rezultatele studiului despre percepția femeii de/din afaceri, realizat la invitația Business Magazin pentru evenimentul Women in Power 2018. De vină este un anume rezultat, respectiv cel obținut la întrebarea ”În ce măsură sunteți de acord cu afirmația ”Unul dintre principalele mele scopuri în viaţă este să îmi fac părinţii mândri de mine.””
43% dintre bărbații care au răspuns la studiu și-au exprimat acordul cu această afirmație, în timp ce doar 38% dintre respondenții femei au fost de acord cu această afirmație. Diferența nu este foarte mare dar este, din punctul meu de vedere, semnificativă. Chiar și analizat separat, faptul că 43% dintre bărbații respondenți arată un atât de puternic atașament față de părinți indică existența unei foarte interesante teme de cercetare.
Am adresat, în chestionarul pregătit de compania de cercetare de piață BrandBerry în parteneriat cu Business Magazin, peste 30 de întrebări respondenților vizati, iar răspunsurile lor ne arată o imagine încă ușor dezechilibrată în percepții, chiar și în zonele cele mai dinamice din punct de vedere business ale României. Studiul a fost realizat în cele mai mari 10 orașe ale României, fiind colectate date de la peste 1000 de respndenți prin chestionare online. Am ales ca țintă cele mai mari 10 orașe din țară pentru că acestea atrag cele mai multe investiții, au cea mai mare dinamică din punct de vedere al afacerilor, produc mai mult de jumătate din PIB-ul României și au infrastructura tehnologică necesară accesului la respondenți. Ținând cont că tema de cercetare a fost imagine femeii de/din afaceri în România, am vrut să aflăm imaginea ei în zona ”funcțională” a țării, studiul fiind reprezentativ doar pentru această zonă și nu pentru întreaga țară. Au fost validate 818 răspunsuri iar baza de date a fost ponderată după gen, vârstă și domiciliu, conform datelor obținute în urma recensământului populației (INS). Studiul are o marjă de eroare de ±3,5%.
[text apărut în Business Magazin, cover story, în 19 Martie 2018. Link: http://www.businessmagazin.ro/cover-story/leoaica-feminista-si-leul-alfa-daca-ar-putea-sa-aleaga-intre-un-sef-feminist-sau-misogin-ce-ar-prefera-romanii-17067616]
În aproape toate punctele studiate am descoperit diferențe importante de percepție între viziunea femeilor și cea a bărbaților despre rolul, aptitudinile și nevoile femeilor, de cele mai multe ori acestea nefiind în favoarea femeilor, fapt ce arată că și în zonele cele mai dezvoltate ale țării dăinuie încă o cultură masculină, puternic tradiționalistă.
Topul general al aspectelor importante pentru succesul în carieră, indiferent de sex, este format din aptitudini, adaptabilitate și studii temeinice. Totuși, pentru a avea succes în carieră, bărbații consideră în mai mare măsură decât femeile că adaptabilitate și relațiile sunt importante, în timp ce femeile consideră că studiile și aspectul fizic sunt importante în succesul în carieră în mai mare măsură decât bărbații.
Acum câteva zile EUROSTAT e transmis cifrele referitoare la diferențele salariale dintre bărbați și femei la nivelul Uniunii Europene. A fost motiv de fericire și de felicitări în grup vestea că în România diferențele salariale dintre bărbați și femei, pentru aceeași poziție, sunt mult mai mici decât media europeană sau decât cea manifestată în țările dezvoltate ale UE. S-a scăpat, totuși, din vedere faptul că diferențele salariale dintre România și țările la care ne raportam sunt foarte mari și că, în Germania de exemplu, există chiar o politică de taxare suplimentară a femeilor în cazul cuplurilor căsătorite în care lucrează ambii parteneri. Motivele sunt multiple și ar avea nevoie de un material separat pentru a fi descrise, deci nu le voi enumera aici; ceea ce este important de reținut este faptul că în România tocmai salariile mici (comparativ cu restul UE) sunt un factor important al diminuării distanței dintre salariile oferite bărbaților și cele oferite femeilor. În condițiile în care două salarii medii acoperă la limită nevoile de bază ale unei familii cu un copil, diferența medie de 5% dintre salariul oferit unui bărbat versul salariul oferit unei femei pentru aceeași poziție devine o diferență consistentă.
Studiul nostru relevă faptul că aceste diferențe sunt explicate mai ales prin seama mentalităților învechite, dar și pe percepția puternică a bărbaților, comparat cu cea a femeilor, că femeile nu sunt dispuse să își asume riscuri la fel de mari precum bărbații, să lucreze la fel de mult sau că nu se ”descurcă” la fel de bine ca bărbații.
Atât bărbații cât și femeile, în majoritatea lor, intervievate consideră că în companiile din România există cazuri de sexism / hărțuire sexuală, dar că există un climat mai bun decât în urmă cu 10 ani, un climat mai prietenos cu femeile și în care femeile pot conduce mult mai ușor decât în urmă cu 10 ani.
Una dintre întrebările la care așteptam cu maximă curiozitate să aflu răspunsul a fost cea prin care îi îndemnam pe respondenți să ne spună pe cine ar alege drept lider al echipei lor dacă ar avea de ales doar între un coleg misogin și o colegă feministă, ambii la fel de competenți profesional. Recunosc, răspunsul masiv în favoarea colegei feministe, atât din partea bărbaților cât și din partea femeilor, m-a luat prin surprindere. Plecasem de la altă ipoteză, infirmată de piață.
47% din totalul respondenților au selectat, cu variația ”cred că pe” sau ”sigur pe” colega feministă, 47% au respins oricare din aceste opțiuni, iar 6% au selectat colegul misogin. Savuros, însă, nu este neapărat acest rezultat, cât explicațiile oferite de bărbați și femei pentru alegerile făcute.
Cei care au respins ambele propuneri, au argumentat că atât misoginismul cât și feminismul sunt toxice pentru echipă, că o echipă nu are nevoie de un factor de tensiune, ci de un lider; că atât misoginismul cât și feminismul trădează incapacitatea de a lucra cu oameni fără a face diferențe de gen și că în ambele cazuri ar pierde echipa.
În favoarea colegului misogin au stat temerile față de rigiditatea colegei feministe, dar și considerarea misoginismului drept usor inofensiv și amuzant.
”Pentru ca sunt de parere ca un barbat misogin ar tinde totusi sa nu duca acest lucru la extrem. Feministele tind sa militeze mai mult in impartasirea opiniilor lor.” (respondent barbat)
”Misoginismul este oarecum mai usor de manevrat fata de feminism” (respondent femeie)
”Consider ca o colega feminista are sanse mai mari sa aiba un comportament inadecvat si sa impuna reguli tampite de “equality”. Bineinteles, aici depinde ce fel de feminista este. Daca este feminista “radicala” (vezi feminism-ul din America), situatia e cu atat mai rau. In acelasi timp, consider ca un comportament inadecvat al un coleg misogin este mai usor de corectat.” (respondent bărbat)
”Deoarece colegul misogin ar spune bancuri bune si ar avea idei amuzante legate de femei.” (respondent bărbat)
”Cred ca misoginul ar lua in considerare ai femeile, pe cand feminista nu ar trece peste ideile preconcepute.” (respondent femeie).
”Colegul misogin e mai rational, gandeste “la rece”, o feminista se ataca imediat.” (respondent femeie)
În favoarea alegerii feministei argumentele care au contat au făcut referire la un comportament lipsit de politețe, de tact, al potențialul coleg misogin, la faptul că femeile au aceeași capacitate de a conduce și că, spre deosebire de misogin, vor da dovadă de imparțialitate in evaluarea echipei și a membrilor – cu alte cuvinte ”egalitatea” a făcut diferența.
”Pentru ca femeile pot fi convinse mai usor sa renunte la ideile de genul si sa asculte si parerile altora” (respondent femeie)
”Nu as putea relationa cu o persoana care are impresia ca o anumita persoana este inferioara doar din cauza sexului.” (respondent femeie)
”Înțeleg feminismul ca având predominant o componenta de încurajare și empowerment a sexului feminin, mai degrabă decât umilire și desconsiderare a bărbaților, spre deosebire de misoginism” (respndent femeie)
”Pentru ca, in felul acesta, nu exclud prezenta femeilor in zone de decizie.” (respondent bărbat)
”O feminista isi va sustine drepturile de femeie dar va coopera cu ceilalti pe cand un misogin va incerca sa coopereze mai mult cu colegii decat cu colegele, ceea ce va creea dezechilibru” (respndent bărbat)
”Avand in vedere mentalitatile obscure din societatea noastra, colega feminista pare a fi rebela, curajoasa si determinata.” (respondent bărbat)
Analizând răspunsurile în cheie sociologică, consider că răspunsurile masive în favoarea colegei feministe reprezintă, în fapt, o respingere a bășcăliei, a micii golăneli, a arbitrariului și a incoerenței cu care ne confruntăm inclusiv în mediul de afaceri românes, dar mai ales în mediul politic românesc. Este un răspuns pro echilibru și egalitate.
Cu alte cuvinte, decât să ne amuzăm cu un porc misogin, mai bine să avem parte de corectitudine cu o feministă radicală. Acest raționament poate aduce alegeri interesante și pe scena politică, pentru că nu cred că este manifest doar în business; s-ar putea să asistăm la ascensiunea unor lideri care dau impresia că pot aduce echilibrul, că pot stropa acest val de incorectitudini și dezechilibre sociale, chiar dacă vor manifesta o puternică înclinație spre comportamente ”rigide” (ca să nu spun autoritariste).
Răspunsurile la întrebarea de mai sus pot duce la greșita concluzie că majoritatea conlocuitorilor noștri caută egalitatea în general. Nu, egalitatea și echitatea este căutată mai ales pentru propria persoană; atunci când aleg un lider o fac în așa fel încât să-mi ofere garanția că voi fi tratat corect.
Analiza răspunsurilor primite la un set de 24 de întrebări privind percepția asupra femeii în societate, afaceri sau familie mi-a evidențiat o distanță foarte mare între percepțiile pe care le au femeile despre ele și cele pe care le au bărbații despre femei.
La 13 din cele 24 de intrebări s-au manifestat percepții semnificativ diferite, majoritatatea în defavoarea femeilor, însă nici la cele în care percepțiile erau asemănătoare imaginea femeii nu este una neapărat pozitivă.
Nici bărbații și nici femeile nu consideră că educația este mai ales pentru bărbați decât pentru femei, că femeile muncesc mai puțin decât bărbațiii sau că atunci când există puține locuri de muncă bărbații au în mai mare măsură dreptul să le obțină, dar atât bărbații cât și femeile consideră că, în general, femeile sunt mult mai emotive decât bărbații și se apreciază că gestionare vieții de familie și a carierei este mult mai dificilă în cazul femeilor decât în cazul bărbaților. Atât bărbații cât și femeile consideră în aproape aceeași măsură (cca 25%) că ”viața de familie suferă când femeia lucrează cu normă întreagă”, că ”dacă mama lucrează cu normă întreagă, copiii suferă” dar și că ”în general femeile sunt mai puțin corupte decât bărbații”.
Aproape 12% dintre femei consideră că ”mamele nu sunt angajați la fel de buni precum bărbații”, față de doar 5% dintre bărbați. Una din 5 femei consideră că ”o soţie care nu lucrează este tot atât de realizată ca şi una care are o slujbă plătită”, un procent ușor mai mare decât cel al bărbaților care consideră asta, dar nu semnificativ mai mare.
Mai mult de o treime dintre femei (37%) consideră că ”a avea o slujba este un lucru foarte bun, dar ceea ce îsi doresc cu adevărat femeile este să aibă familie și copii”, cu 4% mai mult decât procentul bărbaților care consideră acest lucru, în timp ce aproape un sfert dintre bărbații chestionați consideră că ”mai ales pentru o femeie, a avea copii este o datorie față de societate” – dublu față de numărul femeilor care consideră acest lucru.
Femeile se percep mai negativ decât le percep bărbații atunci când se gândesc la șansele egale de a fi alese în politică: doar 28% dintre femei cred că au șanse egale cu ale bărbaților de a fi alese, față de 44% dintre bărbați, sau când se gândesc la conducerea unei afaceri: una din 5 femei consideră că ”bărbaţii conduc mai bine afacerile decât femeile”, în timp ce doar unul din 10 bărbați sunt de acord cu această afirmație.
Chiar dacă mai mulți bărbați decât femei consideră că acestea au aceleași șanse de a fi alese (în politică), cu 10% mai mulți bărbați (26%) decât femei consideră că ”în general, bărbaţii sunt lideri politici mai buni decât femeile.”
Mai mult de 1 din 3 femei (39%) consideră că dacă o femei câștigă mai mulți bani decât soțul ei acest lucru poate crea probleme în familie. Este o percepție foarte diferită de cea a bărbaților, doar 16% fiind de acord cu această afirmație. Totuși, numărul bărbaților care consideră că ”treaba bărbatului este să câștige bani; treaba femeii este să aibă grijă de casă și familie” este de aproape 7 ori mai mare decât cel al femeilor care sunt de acord cu această afirmație.
Sunt cu 10% mai mulți bărbați decât femei (40% față de 30%) consideră că ”o femeie se impune mai greu decât un bărbat in fata celor cu care colaborează”, dar sunt cu 10% mai puțini bărbați decât femei (70% față 80%) cei care cred că ”femeile se pricep la cifre la fel de bine ca bărbații” sau că ”femeile implicate în afaceri sunt mult mai atente la etică și integritate decât bărbații” (48% față de 58%). Majoritatea femeilor, 68%, simt că ”ascensiunea în carieră a unei femei este mai dificilă decât cea a unui bărbat”, față de doar 52% dintre bărbați.
Mai mult de una din 3 femei (38%) consideră că femeile sunt mai bune manageri decât bărbații, în timp ce doar unul din 10 bărbați sunt de acord cu această afirmație și mai mult de 2 din 3 femei (70%) cred că ”femeile implicate în afaceri sunt mult mai deschise către acțiuni sociale în comunitate decât bărbații”, față de doar unul din 2 bărbați (50%).
Ultima întrebare adresată respondeților din cele mai mari 10 orașe ale țării a fost aceea de a nominaliza 3 femei care activează în mediul de afaceri, indiferent că sunt antreprenoare sau manageri angajați. Relevant, cred, pentru situația în care se regăsesc femeile de afaceri din România este comentariul unui respondent, bărbat, ce nu a făcut nicio nominalizare: ”Nu îmi vine în minte nicio femeie în poziție de conducere. Nu pentru că nu există, ci pentru că nu sunt mediatizate sau mediatizate foarte rar. Ceea ce este trist.” Mi-a luat destul de mult timp să realizez această parte de analiză, pentru am descoperit nume de care nu auzisem până la acest moment și am vrut să aflu despre cine este vorba. Am descoperit cu această ocazie povești de succes superbe, povești motivaționale și inspiraționale pe care, dacă nu realizam acest studiu, cel mai probabil nu le-aș fi aflat niciodată. Am realizat cu această ocazie că, da, din lumea de business românească știam doar 10, poate 15 nume de femei (dar mult mai multe de bărbați), ceea ce mă face să consider că citatul de mai sus este adevărat: femeile de afaceri, poveștile lor, sunt promovate mult mult mai puțin decât cele ale bărbaților ceea ce face din gala Women in Power, în acest context, un eveniment cu atât mai valoros și necesar.
Am descoperit cu surpriză o distanță imensă între ocupanta locului întâi ca număr de nominalizări și ocupanta următorului loc: 133 la 47. Am inclus în top doar femeile care au obținut cel puțin 3 nominalizări și am ales să realizez topul doar după numărul de nominalizări, fără a mai calcula un punctaj combinat cu poziția (1, 2 sau 3) pe care persoana a fost nominalizată. Au fost puțin peste 1500 de nominalizări în total deși, la 818 cazuri validate, ar fi putut fii 2454 de nominalizări. Numai 50 de persoane au primit minim 3 nominalizări, iar aceste 50 de persoane încap pe un podium cu 20 de locuri.
Primele 50 de locuri însumează 752 de nominalizări, următoarele femei nominalizate cu câte 2 nominalizări strâng 112 nominalizări (56 de femei) iar 601 femei au primit câte o nominalizare. Câteva femei din sfera politică au cumulat și ele aproape 100 de nominalizări.
Aceste cifre seci, această fragmentare uriașă, îmi arată matematic faptul că femeile de afaceri din România încă nu au înghegat un grup puternic, vizibil de lideri. Femeile de afaceri din România sunt, cu mici excepții, povești de succes cunoscute doar de familie și de un număr mic de apropiați. Munca lor, efortul lor sau reușita lor nu sunt transformate în materiale didactice prin care și alți oameni, femei sau bărbați, să descopere mai usor cheia succesului. Rămân în spațiul public drept exemple vizibile, chiar prea vizibile, mai ales poveștile cu femei ce au parte de reușită facilă, suținută de câte un leu alfa. În lumea lor de leoaice, feministe sau nu, femeile de afaceri rămân să-și urmărească cu tenacitate obiectivele, să hrănească mai departe familia, să dezvolte businessul, să mulțumească stakeholderii, ascunse de lumina reflectoarelor. În tot acest timp, leul alfa își marchează teritoriul și se asigură că este auzit de la mulți kilometri distanță.
Romulus OPRICA, Ph.D., Senior Researcher BrandBerry
Sursa: Business Magazin