Acum ceva vreme, la o întâlnire dintre „autorități” și reprezentanți ai societății civile (antreprenori și ong-uri), m-a mâncat… pielea și am spus că, din păcate, Brașovul este încă la statut de „sat de munte”. Vă imaginați că, evident, am fost beștelit rău de tot de către diverși, în special din tabăra „autorităților”.
Principalul argument al beștelitorilor? Păi: „Brașovul e un oraș frumos!”
Da, Brașovul este un oraș frumos, nu pot și nu intenționez să-i contrazic, dar frumos este și la Vama Buzăului iar asta n-o face oraș.
Ca să nu fiu înteles foarte greșit vreau să stabilim încă de la început că mi-e foarte drag Brașovul și este orașul în care-mi doresc să-mi cresc băieții. Tocmai de aceea e important să nu fim aroganți și să facem o evaluare corectă a ceea ce avem și ce ne propunem.
Ce avem? Sau: Puncte tari.
Avem un oraș care arată foarte bine. Cei care ați fost recent prin Sibiu, Cluj și (mai ales) Timișoara puteți depune mărturie că Brașovul arată mai bine decât acestea. E mai curat, e mai fluid în circulație, e mai aerisit. Pentru asta, știm cui să dăm credit – mai adică, lui Georgică, care a făcut treabă bună, de gospodar (deși unii cârcotași ar spune să nu-s proiectele lui, asta nu are relevanță).
Avem cârciumi faine. Pe bune! Și în câteva poți chiar să bei și o cafea bună.
Avem străzi asfaltate. Peste tot. În unele locuri, chiar prea asfaltate, de nici scurgerile de canal și rigolele n-au mai rămas.
Calitatea vieții în Brașov este mult mai bună, din punctul meu de vedere, decât în București, unde aglomerația și stresul dat de oraș te face să ajungi obosit acasă chiar dacă n-ai fi făcut nimic o zi întreagă. Dar… dar, vă zic mai încolo ce-i cu acest „dar”…
Avem acces la un minunat peisaj, la o zonă (în principiu) curată și verde și la oarece facilități de ski ceea ce ne poziționează drept oraș turistic. Dar… dar, vă zic mai încolo ce-i și cu acest „dar”…
Avem și studenți, dar… explic mai departe ce nu avem.
Ce NU avem? Sau: Puncte slabe.
Păi, în primul rând, mi se pare că nu avem viziune. Avem un oraș, ce facem cu el? Ați văzut dumneavoastră vreo strategie de dezvoltare a orașului Brașov până în 2050? Nu mai e chiar așa de mult… în viața unui oraș, 35 de ani înseamnă foarte puțin! Și pentru asta, știm cui să-i dăm credit. Tot lui.
Spunem că suntem oraș turistic, dar… nu prea suntem! Dacă ne comparăm cu Focșani sau Buzău, da, suntem de departe oraș turistic. Dar, dacă n-am compara cu Viena, sau Warșovia, sau Praga, sau… Budapesta? Cu este Brașovul mai speciali decât aceste orașe? Ce facem ca să atragem turiști? Ce le oferim? Cazare și masă? Nu-i suficient! Dacă nu reușim să dezvoltăm orașul prin evenimente de calitate, cu o strategie coerentă și pe termen măcar mediu, evenimente care să genereze experiențe plăcute vizitatorilor, experiențe care să-i determine să revină aici vom avea parte de turiști de tipul „one-time-only”: vizitat-plecat! La acest capitol ne-au luat-o mult înainte Sibiul, Clujul și chiar Bucureștiul.
Am făcut recent un studiu pentru o companie din București, studiu despre percepțiile profesioniștilor în ospitalitate despre orașele: Brașov, București, Cluj și Sibiu. Mai jos sunt graficele de cuvinte care indică percepțiile generale.
Sibiu:
Cluj:
București:
Brașov:
Mi se pare că Sibiul stă cel mai slab la nivelul imagine, dar a reușit să dezvolte pe acest concept de „capitală culturală” un oraș care oferă evenimente culturale. Multe. Și turiștii revin constant în el tocmai pentru aceste evenimente.
Clujul stă al naibii de bine! Are resursa pentru a-l dezvolta: universitatea și studenții. Și mai are o masă critică de oameni de afaceri și de business-uri care au știut să se unească și să se implice în comunitate. Pentru cei care doriți să vedeți cum, vă reomand articolul din Business Magazin: „Cum a ajuns un singur oraş să exporte 70% din produsele româneşti de software”.
Brașovul pare că stă bine, că ar fi chiar înaintea Bucureștiului. Dar…
Iată ce se întâmplă dacă am eliminat din analiză percepțiile negative, inerente unui oraș mare:
Bucureștiul rămâne un oraș VIU! Bucureștiul are VIAȚĂ, are cultură, are evenimente, are parcuri, are BUSINESS! Parcă începe să fie un oraș în care să locuiști… Deși, cu 2 copii, pentru mine tot Brașovul este opțiunea nr. 1.
Am făcut o nouă analiză și pentru Brașov, dar „pe invers”. Am eliminat principalele obiective și „turistic” și a rămas:
„LINIȘTE”!!! M-a frapat acest cuvânt. „Liniște”. Poate fi un semnal de alarmă, dar dacă suntem isteți îl putem transforma într-un mare atu.
Ca să putem crește, ca să ne putem dezvolta, trebuie să stabilim „CINE ȘI CE SUNTEM”! Ați văzut prezentarea candidaturii Brașovului pentru Jocurile Olimpice de Tineret 2020? Pe lângă faptul că am fost reprezentați pe scenă de Alin Petrache (un individ care a făcut mare rău sportului românesc și mai ales sportului românesc de tineret, opunându-se din tot sufletul lui hain organizării de către România a Universiadei 2021) și de omnipotentul Ganz (care și-a făcut limba praștie vorbind engleză și care n-avea nicio pregătire, nici măcar la locul muncii, pentru a fi acolo) am remarcat o diferență esențială între prezentarea Brașovului și cea a Lausanne-ului: Brașovul a zis „noi avem”, Lausanne a spus „noi suntem”.
Urmăriți prezentările aici:
* prezentarea Brașovului:
* prezentarea Lausanne-ului:
Vrem să evoluăm? Trebuie să FIM! Brașovul trebuie să se dezvolte în strânsă legătură cu toate localitățile din jurul lui, pe o rază de minim 35 km. Turiștii occidentali nu sunt impresionați de Brașov, în sine, ci de ceea ce înconjoară Brașovul. O comună precum Vama Buzăului, cu oameni care cresc animalele în ogradă, e cu adevărat interesantă pentru ei. Brașovul trebuie să fie locul de „agitație”, de distracție al turiștilor.
Și, ca să nu mă acuze lumea că sunt cârcotaș fără să ofer soluții concrete, iată o idee: viitorului primar al Brașovului (oricum se va chema el) și viitorilor consilieri locali (oricine ar fi ei) le propun să achiziționeze minim 10 hectare de teren, să-l pregătească aducând acolo toate utilitățile iar mai apoi să facă o propunere celor mai bune 10-15 companii din lume care administrează parcuri de distracții pentru a veni și a construi aici cel mai mare parc de distracții din Sud-Estul Europei. Timp de 50 de ani Primăria Brașov să nu-i ia operatorului niciun cent nici pe teren și nici impozit pe clădiri sau orice altceva mai intră în cadrul parcului. Să faciliteze la maxim apariția acestui obiectiv turistic!
De ce? Am stat o perioadă superbă din viața mea în Copenhaga. Acolo am descoperit Tivoli – un mic parc de distracții, construit pe 6 hectare, care era una dintre atracțiile principale ale orașului. Anual, Tivoli este vizitat de peste 4 milioane de oameni!
Ce ziceți, merită să facilităm un astfel de obiectiv în Brașov? Aș zice că da!
Cam atât, momentan, cu turismul în Brașov. Iar în episodul 2 revin cu comentariile mele despre industrie, business, evenimente și viață studențească în Brașov.