București, 13 Iunie 2012. Stau într-o cameră în hotelul Ibis Gara de Nord, un loc pe care aproape îl consider acasă dacă e să mă gândesc cât de des stau aici.
Prin acest loc – Gara de Nord, acum 22 de ani, au intrat minerii în București, veniți la “călduroasa invitație” a lui Ion Iliescu – Președintele României de la acea vreme – pentru a înnăbuși în sânge un protest PRO-civilizație, PRO-democrație al tinerilor/intelectualilor români.
Este PRIMUL meu post pe acest forum și îmi doresc să-l dedic tuturor victimelor mineriadei – protestatari sau “victime colaterale”, cum sunt ei numiți în războaie. Îl dedic LOR pentru că și datorita LOR am azi libertatea de a spune ce gândesc. Îl dedic LOR pentru că NU trebuie și nu vreau să uit că cineva s-a luptat și cineva se luptă mereu pentru libertatea mea, a prietenilor mei și a familiei mele. Pentru că nu trebuie să uit (sau să uităm) că democrația este “scumpă” și pentru că ne cere să o plătim cu cea mai valoroasă resursă a noastră: timpul nostru, prin implicarea noastră.
Este un moment bun să scriu acest prim post și pentru că tocmai au fost alegeri (locale) și îmi aduc aminte, ajutat de mass media, că un personaj încă foarte importat în viața politică de azi considera de cuvință să le mulțumească brutelor de mineri, care au ucis 6 “golani” și au rănit alți 700, pentru spiritul lor civic.
Știu, sunt mulți care vor spune că ”minerii au făcut ordine, tu ai uitat cum mirosea a pișat în piață?” Lor le voi răspunde că prefer mirosul de pișat în locul celui de sânge!
Pentru a nu uita: