E o mare fierbere săptămâna aceasta iar românii sunt iar împărțiți în alb și negru, cu mențiunea că de partea neagră e mereu celălalt. N-am înțeles, oricât m-am străduit, care-i câștigul nostru, ca țară, cu acest subiect venit din neant și cu cât am încercat să văd care-s argumentele celor care l-au lansat cu atât îmi dau seama că tot discursul lor este un banal sofism – adică, fără argumentare logică. Și totuși, ce-i mână-n luptă? Trebuie să ai un motiv să implici atâtea resurse într-o retorică fără sens, al cărei unic rezultat este o mare dezbinare în anul centenar al marii uniri. Politicieni, mult prea înalți și dubios de fericiți prelați, coaliții pentru ceva, foști colonei de securitate și invitați la obscenități tv – toți ne îndeamnă să ”salvăm familia tradițională”, să ”apărăm ortodoxia” și „să apărăm copiii României”.

Biserica Ortodoxă (ca instituție) a fost cea mai înflăcărată în susținerea acestei inițiative iar alături de ea o mare parte din liderii politici, printre care se numără și Liderul Suprem. Acum câteva zile Liderul Suprem spunea că va merge la referendum și va vota da pentru că așa îl face pe el să spună ”educația lui ortodoxă”. Deci, marele argument al celor care susțin referendumul este Dreapta Credință, Ortho Doxia – adică, Dumnezeu.

Totuși, niciunul dintre argumentele enumerate de ei nu sunt valide:

* nimeni și nimic nu amenință copiii României (aici, evident, greșesc – ei sunt amenințați mai ales de situația economică din țară)

* nimeni nu amenință ”familia tradițională” (i-aș spune mai degrabă ”familia clasică”) – nu-mi amintesc să mă fi amenințat cineva pentru că m-am căsătorit cu o femeie și m-am cununat în biserică și nici n-am auzit de vreun astfel de caz.

* nimeni nu amenință credința, independența sau suveranitatea României – după cum sugerau zilele trecute Foarte Înalt și Dubios Fericitul, Liderul Suprem, ex-colonelul SRI condamnatul Dragomir sau legionarul Marian Munteanu.

E greu să înțelegi ce-i cu toată această agitație dacă te uiți strict la subiectul referendumului. Dar, dacă te uiți la ce se întâmplă cu discursul colateral înțelegi că, în numele Lui Dumnezeu (al credinței, al ortoxiei, al tradiției), toți își negociază diverse: Liderul Suprem își argumentează discursul iliberal, extremist naționalist (”nu ne spun ei nouă cum să…”), Biserica își negociază creștinește niște bani (în ultimele 3-4 luni au fost multe rectificări de bugete și redirecționări către BOR), diverși ex-colonei condamnați, legeionari sau conducători de ONG-uri își negociază poziții eligibile pe la alegeri.

Toți L-au luat ostetec pe Dumnezeu și își negociază beneficii!

În tabăra cealaltă, neagră și ea, unul dintre răspunsurile la porcăriile de mai sus a fost o porcărie și mai mare: datul cu pietre în ”familia tradițională”, pe care au portretizat-o ca pe cea mai mare plagă a societății noastre. Tați bețivi și bătăuși, mame curve și copii abandonați – o imagine de calvar, de parcă asta-i tot ce-a mai rămas din noi.

E greu să te comporți rațional în toată inundația de lături vărsată peste noi. Și totuși, un lucru bun cred că iese din toată mascarada asta: pentru a dărâma și reconstrui o casă trebuie întâi să decizi că a ieșit putregaiul prin pereți iar ea, casa, nu mai poate fi conservată așa cum e. Ei bine, dacă mai era ceva putregai de ieșit la lumină, cred că acest lucru tocmai s-a petrecut iar ceea ce va urma după referendum, indiferent de rezultat, dacă vrem să trăim și nu doar să supraviețuim, nu mai poate fi decât o decontaminare totală și o reconstrucție a casei noastre.

În weekend va fi frumos, deci cred că voi merge într-o drumeție.

Copyright featured image: Nakedpastor

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *