Clasa de maghiari la ora de limba română:
* Gyury, te rog spune o propoziție folosind cuvântul ”duminică”.
* Duminică me duc la pedure.
* Dar, vai, Gyury dragă, nu e bine!
* Atunci nu me mai duc!
*****
Ion vine la Istvan cu furca:
* Istvan, te omor băăăă!
* Da’ stai Ioaneee! Ce-am făcut?
* Ai tăi l-au omorât pe Mihai Viteazu!
* Dar asta a fost acum aproape 500 de ani!
* Da, dar eu abia acum am aflat!

Bancurile de mai sus sunt însăși chintesența scandalului OUG 9/2018 privitoare la predarea limbii române la clasele minorităților naționale (cu dedicație pentru maghiari, că la sași e altă poveste) doar de către profesori de specialitate cu pregătire universitară. De ce? Păi să le luăm pe rând.

Banc 1: E adevărat că nivelul de asimilare și înțelegere a limbii române în comunitățile minorității maghiare e scăzut? E adevărat! E bine? Nu e bine, vorba bancului, deoarece Gyury nu numai că nu poate merge în pădure, dar îi este foarte greu să meargă oriunde altundeva în afară de zonele locuite de minoritatea maghiară. Nu poate accesa slujbe în alte județe, nu poate interacționa lejer cu vorbitori ai altei limbi decât maghiara. Situația este cu adevărat complicată în comunitățile compacte și, tind să cred, mai ales la generația de până în 30-35 de ani. Acum ceva vreme am vizitat lacul Sfânta Ana iar la întoarcere am luat din Micfalău doi copii ce făceau autostopul – terminaseră orele și mergeau spre casă aproape de Malnaș. Ei bine, n-am putut schimba cu ele 2 vorbe, ne-am înțeles prin semne mai mult, pentru că nu rupeau o boabă română. Estimez că erau clasa a5a, a 6a. Deci, vai, Gyury dragă, nu e bine!

Banc 2: De când durează această situație? Păi să tot fie vreo 15-20 de ani de când este cunoscută și, sunt sigur, în ministerul educației statisticile au oferit informații clare referitoare la cum se predă și cât se învață limba română în comunitățile locuite preponderent de maghiari. A existat până acum vreo dezbatere serioasă pe această temă? Nu! A existat un dialog constructiv cu reprezentanții comunității maghiare? Nu! Problema e veche, dar Ion (în cazul nostru Valentin) abia a aflat și vine cu furca peste Istvan.

Cine-i vinovatul? Ion ar spune că maghiarii, nu-i evident? Doar ei l-au omorât și pe Mihai Viteazul! Nu mai contează că, de fapt Mihai Viteazu a fost omorât de 2 soldați valoni conduși de un general italian de origine albaneză, ungurii-s de vină! Important este să existe niște ”ei”, care nu-s ”noi”, pe care să-i mai arătăm cu degetul și să ne mai îmbățoșăm tot noi în fața la celălanți cetățeni” căLimba română și România nu sunt de negociat“.

Poate că esența ordonanței nu-i rea, pentru că problema e reală, dar modul în care a fost emisă a transformat-o din ordonanță într-o aroganță. Aroganța privind școlile maghiare. De ce aroganță? Un motiv este zvonistica ce spune că, de fapt, elaborarea OUG 9/2018 nici n-ar aparține Ministerului Educației ci unei echipe de genii aflată chiar în slujba liderului suprem, care avea nevoie de monedă de negociere cu UDMR. Un alt motiv este modul în care a fost aruncată pe piață: fără o discuție lămuritoare, fără o dezbatere în comunitatea vizată, ca o furcă menită să omoare un vinovat – învățătorii din scolile cu predare în limba maternă, în special pe cei maghiari.

Nu mai spun că măsura este și discriminatorie. Prima mea profesie este de învățător, fiind absolvent a 5 ani de Liceu Pedagogic, asemenea majorității învățătorilor din România și eu, Învățătorul, am pregătirea didactică și pedagogică să predau exact acelor copii care intră în scoala primară și nu profesorul de la gimnaziu sau liceu, absolvent de studii universitare, pentru că pregătirea lui pedagogică este diferită de a unui învățător. Că nu predau e altă poveste, dar dacă aș preda și ar veni cineva să-mi spună că de mâine mi se ia acest drept, aș cam da cu bâta după el.

Deznodământul îl cunoaștem: au existat niște “reperCursiuni” care l-au pus în “genunche” pe ministrul “pamblică“, acesta alegând să-și dea demisia pentru că, nu-i așa, „Limba română și România nu sunt de negociat“. Vacs Albina! A găsit momentul să plece înainte de a fi remaniat, că de remaiat nici nu putea fi vorba.

Rămâne în urma lui aceeași problemă, la care niciun politician, nici măcar (sau cu atât mai puțin) UDMR, nu caută o rezolvare: o parte semnificativă din cetățenii României sunt izolați și social dar și fizic – fără drumuri care să permită ușor accesul într-o zonă absolut superbă, cu o istorie frumoasă și cu oameni foarte-foarte faini! Sprijinul lor vine din partea guvernului maghiar care, indiferent că ne place sau nu și indiferent de motivațiile ascunse sau vizibile, știe să-și construiască și să pună în aplicare o politică cu obiective clare pe termen lung. În loc să ne dăm de ceasul morții și să spunem ”dar, vai, Gyury dragă, nu e bine!” ar fi indicat să facem niște drumuri care să ne permită să ajungem ușor în, de exemplu, Odorheiul Secuiesc – un orășel superb cu locuitori ospitalieri și cu o mâncare aproape divină.

Cu cât ne vom cunoaște mai bine, cu cât ne va fi mai ușor să ajungem unii în localitățile celorlați, cu atât vom avea cu toții mai mult de câștigat și vom fi mai bogați, inclusiv cu prieteni. Până atunci, limba română e de negociat, iar ei nu sunt real motivați să o învețe!

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *